Ocheanul Fermecat
Povestea unui băiețel care pornește de pe steaua pe care locuia dintotdeauna „într-una dintre cele mai uluitoare călătorii dintre toate câte sunt cu putință”.
Cine sunt eu?
Iată o întrebare la care caut răspunsuri. Răspunsuri, nu răspunsul! Pentru că noi suntem expresia unei sume de stări, de trăiri, de vise și de imagini. O oglindă a sinelui nostru, a căutărilor noastre, a oamenilor și lucrurilor de care ne e dor, a întâmplărilor care ne-au creat, ne-au șlefuit și ne-au (re)dăruit nouă în cele mai neașteptate chipuri.
Suntem viață, iar viața însăși este o sumă. De drumuri, de văi adânci din care nu reușim să ne privim sufletul, de piscuri de pe care totul pare solar, cu putință. Suntem expresia tuturor întâlnirilor noastre cu alți oameni, cu noi înșine, cu cine suntem când îndrăznim să privim înlăuntrul nostru.
Sunt un căutător de frumuseți. Aceasta este rădăcina mea, aurul meu, talismanul meu. Caut frumusețea și expresiile ei multiple, formele ei delicate, sau uneori fruste, preaplinul ei, simplitatea, blândețea. Le caut pentru mine și pentru ceilalți.
Îmi place să împart și să văd astfel cum cel mai complex paradox al lumii se materializează infinit: tot ce împarți crește, tot ce dăruiești se multiplică și rodește. Pentru că nimic din ceea ce avem nu este al nostru, nimic din ceea ce dăruim, nu dăruim de la noi și, cu toate acestea, tot ceea ce avem și tot ceea ce dăruim ne aduce împreună. Ne crește, ne înconjoară cu lumină, ne face mari. Mari pe dinăuntru. Acesta este locul în care pulsează viața cu adevărat. Înlăuntrul nostru unde, când punem laolaltă frumosul, binele, blândețea, căldura, porțile se deschid, iar spațiul care se creează nu are nici început și nici sfârșit. Sunt un deschizător de porți către frumos.
Sunt un căutător de frumuseți. Aceasta este rădăcina mea, aurul meu, talismanul meu. Caut frumusețea și expresiile ei multiple, formele ei delicate, sau uneori fruste, preaplinul ei, simplitatea, blândețea. Le caut pentru mine și pentru ceilalți.
Îmi place să împart și să văd astfel cum cel mai complex paradox al lumii se materializează infinit: tot ce împarți crește, tot ce dăruiești se multiplică și rodește. Pentru că nimic din ceea ce avem nu este al nostru, nimic din ceea ce dăruim, nu dăruim de la noi și, cu toate acestea, tot ceea ce avem și tot ceea ce dăruim ne aduce împreună. Ne crește, ne înconjoară cu lumină, ne face mari. Mari pe dinăuntru. Acesta este locul în care pulsează viața cu adevărat. Înlăuntrul nostru unde, când punem laolaltă frumosul, binele, blândețea, căldura, porțile se deschid, iar spațiul care se creează nu are nici început și nici sfârșit. Sunt un deschizător de porți către frumos.
Ocheanul Fermecat
Povestea se adresează deopotrivă copiilor mici și mari, celor care abia deschid ochii asupra lumii, dar și celor care îndrăznesc să viseze, să spere și să caute sensuri. Cuvintele curg cu lejeritate, dar cu o forță evocatoare aparte imaginând o lume vie, plină de strălucire și frumusețe, de candoare și, uneori, de melancolie. Vocabularul estetic creat prin ilustrații este unul vibrant, bogat în culori, alternând imagini pline de forță și dinamism cu tablouri de o deosebită duioșie și recreând la nivel vizual un univers fluid, care face trecerea de la spațiul celest la cel teluric deosebit de firească.
Aparent o poveste pentru cei mici, ,,Ocheanul fermecat” este în esență o poveste și pentru adulții care încă au suflet de copil ce călătorește în spațiul fermecat al basmelor de început de lume.
