Cel mai adesea găsesc și trăiesc frumusețea prin cântec. O trăiesc în simplitatea cuvintelor, sau în rostul profund al metaforei, în împletirile și unduirile sunetelor, în alunecările lor pline de sens care nasc dorul și îl așază în noi în multe și felurite forme.

Când cânt, mă dezbrac de toate rolurile și de toate măștile pe care, ca fiecare dintre noi, le-am meșteșugit de-a lungul timpului și mă arăt celorlalți așa cum sunt: vie, pulsând de iubire, dornică de a împărtăși cu cei de lângă mine crâmpeie de viață trăită în culori și emoții intense, căutând să dăruiesc și să primesc bucurie. Pentru că totul este o permanentă interacțiune, toate răspunsurile, indiferent de sensul lor, se nasc la mijloc, între lucruri, între oameni, între emoții, între cer și pământ. Și toate, absolut toate cele care pornesc dinspre noi se întorc înspre noi pe nebănuite căi și în nesfârșite forme.

Bucuria împărtășită naște și mai multă bucurie. Emoția exprimată autentic naște și mai multă emoție. Recunoștința trăită în adevăr naște recunoștință, iar toate acestea nu rămân niciodată fără ecou, schimbă puțin, măcar pentru câteva clipe, spațiul în care ne mișcăm, îmbogățindu-l cu sensuri, imprimându-i mișcări noi. Îl umplu de o viață nouă capabilă să nască și să renască timpul iar și iar.

Cântecul meu ar fi sărac dacă nu l-aș putea dărui oamenilor, dacă nu aș putea împărți cu ei bucăți de viață, așa cum rupi generos din pâinea caldă, abia scoasă din cuptor. Eu numesc aceste crâmpeie de viață călătorii. Și, așa cum bine știm, orice călătorie dintre cele cu sens are mereu nevoie de un ghid. Dar ghidul nu sunt eu, ghidul este cântecul, eu sunt doar calea care îl conține și îl exprimă.

Caut neobosit frumusețea, lumina, bunătatea, împărtășirea. Îl caut pe Dumnezeu și mă caut pe mine. În toată această căutare mă arăt și îmi îngădui să fiu prin și în cântec, îndrăznind să sper că, poate, în mijlocul oamenilor, între un vis și un altul, între nesfârșite emoții și lumi de sunete, între cer si pământ, reușesc uneori, întâlnindu-L și întâlnindu-mă pe mine, să dau glas căutărilor fiecăruia dintre noi, prilejuind, poate, răgaz de răspuns.