Mi-au plăcut dintotdeauna poveștile. Am început prin a le asculta, a le căuta pe cele mai izbutite și a le spune mai departe imaginându-le vieți diferite odată cu fiecare istorisire. Ceva mai târziu, am descoperit că pot să le cânt și de atunci, de fiecare dată când timpul este generos cu mine, le dăruiesc oamenilor prin lumi de sunete și emoție.

Sunt un suflet care cântă. Îmi cânt drumul prin lume și spun povești în care viața împletește iubire și preaplin, rătăciri și regăsiri, căderi și zbor. Cânt dorul cu melancolia lui dulce-sfâșietoare, cu speranțele și așteptarea lui nesfârșită și cred, cred foarte mult, în puterea emoției și în poveștile care schimbă lumea. Mă întorc cu religiozitatea spre un intim illo tempore și-mi îngădui să trăiesc, prin intermediul poveștilor, într-un spațiu-timp aparent pierdut, recuperabil prin memoria afectivă, printr-o anumită clipă sacră împărtășită cu ceilalți prin care bunătatea, frumusețea, lumina rămân etern suverane.

Scriu pentru mine și pentru cei cărora, asemeni mine, le plac lumile clădite prin cuvânt. Pentru cei cărora le place să cutreiere cu ochii minții prin universuri care abia se nasc, să le imagineze devenirea și să păstreze, în final, oglinda unei existențe născute în străfundurile minții lor, rod al imaginației, al experiențelor personale, al propriilor chei de descifrare.

Scriu pentru copii de toate vârstele. Scriu cu credința că poveștile pot schimba lumea și noi, cei mari, avem datoria de a așterne pe buzele, în ochii și în urechile copiilor noștri cuvinte și rosturi adânci, arătându-le o lume mai mult cum ar trebui și am vrea să fie, și mai puțin cum insistăm să credem că a devenit. Pentru că frumusețea e tot frumusețe, lumina e tot lumină, iar bunătate nu este nicidecum perimată. Iar eu cred cu o credință de nezdruncinat câteva vorbe auzite demult într-o poveste cum că putem „da de veste lumii că binele învinge întotdeauna răul”. Desigur, pe bună dreptate, se vor găsi mulți să mă contrazică. Dar, spune-mi, tu, dragă cititorule care ai parcurs toate aceste rânduri, ce e rău în a crede, asemeni prințului din basm, că o astfel de lume e cu putință?! Iar dacă știi despre ce basm și despre care prinț vorbesc, atunci sigur ne vom reîntâlni. Aici sau în cine știe ce poveste!